Cele 2 luni rezervate celuilalt părinte la concediul de creștere a copilului

De unde vine regula și de ce s-a dublat

Regula stă în OUG nr. 111/2010, actul care reglementează concediul și indemnizația pentru creșterea copilului. În forma inițială, perioada rezervată celuilalt părinte era de o lună, motiv pentru care denumirea populară a rămas la singular. Modificarea care a dus perioada la 2 luni a venit odată cu transpunerea directivei europene privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, prin Legea nr. 66/2022. Pentru că actul a fost modificat de mai multe ori, verifică întotdeauna forma consolidată a OUG nr. 111/2010 pe Portalul Legislativ, nu textul inițial și nici legea de modificare în sine.

Logica regulii nu este bugetară, ci de partajare a îngrijirii. Statul nu economisește bani când tatăl nu ia cele 2 luni, pentru că indemnizația lui ar fi fost plătită în locul celei a mamei, nu pe lângă ea. Scopul este să creeze un motiv concret pentru ca al doilea părinte să petreacă o perioadă continuă singur cu copilul, iar sancțiunea aleasă a fost scurtarea perioadei totale.

Ce pierde exact familia dacă cele 2 luni nu sunt luate

Aici apare confuzia cea mai frecventă. Multe familii cred că mama pierde 2 luni din concediul ei. În realitate, numărul de luni pe care le poate lua mama este același, indiferent dacă tatăl își folosește sau nu partea. Ce se pierde sunt cele 2 luni ale tatălui, adică 2 luni de indemnizație plătite pe venitul lui și 2 luni în care copilul ar fi fost acasă cu un părinte.

Raționamentul, pe un copil născut pe 1 iunie 2026: perioada totală merge până la împlinirea vârstei de 2 ani, adică 1 iunie 2028. Primele două luni sunt acoperite de concediul postnatal de maternitate, care se încheie pe 2 august 2026. Din acel moment mama poate intra în concediul de creștere a copilului. Dacă tatăl ia ultimele 2 luni, mama merge până pe 1 aprilie 2028, adică 20 de luni. Dacă tatăl nu ia nimic, perioada totală se reduce cu 2 luni și se oprește tot în aprilie 2028, deci mama are din nou 20 de luni. Aceleași luni pentru ea, două luni mai puține pentru familie.

Excepția utilă de reținut: dacă mama nu a avut concediu de maternitate, pentru că nu îndeplinea condițiile din OUG nr. 158/2005, concediul de creștere a copilului începe practic de la naștere, iar partea ei devine mai lungă. Verifică situația concretă la agenția județeană pentru plăți și inspecție socială, pentru că data de început a dreptului se stabilește pe dosar.

Când pot fi luate cele 2 luni

Legea nu fixează cele 2 luni la finalul perioadei. Ele pot fi plasate oricând înainte de împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, atât timp cât cei doi părinți nu sunt în concediu de creștere în același timp pentru același copil. Practica cea mai răspândită este să fie ultimele 2 luni, pentru un motiv simplu: mama epuizează partea ei, apoi tatăl preia, iar familia câștigă 2 luni în plus înainte de creșă sau bonă.

Există însă două plasări alternative care merită analizate. Prima este imediat după revenirea mamei la muncă, oricând în primul an: tatăl acoperă perioada de reacomodare, care este și cea mai grea logistic. A doua este fracționarea, dacă angajatorul tatălui acceptă: două perioade de o lună, în loc de una continuă de două luni. Fracționarea nu este garantată de text în mod explicit, așa că discută varianta cu AJPIS și cu angajatorul înainte să depinzi de ea în calendar.

Celălalt părinte trebuie să fie el însuși eligibil

Cele 2 luni nu vin automat cu calitatea de părinte. Pentru a primi indemnizație în acele 2 luni, celălalt părinte trebuie să îndeplinească aceeași condiție de bază ca mama: 12 luni cu venituri supuse impozitului sau perioade asimilate, în ultimii 2 ani anteriori nașterii copilului. Condiția se verifică pe istoricul lui, nu pe cel al mamei, și nu se împrumută între părinți.

Indemnizația lui se calculează pe veniturile lui: 85% din media lunară netă a celor 12 luni de referință, cu minimul de 1.651 lei și plafonul de 8.500 lei aplicate sumei brute, din care se reține CASS 10%. Dacă tatăl câștigă mai mult decât mama, cele 2 luni ale lui valorează mai mult decât 2 luni ale ei, ceea ce face regula avantajoasă financiar, nu doar simbolică. Poți verifica suma lui separat în calculatorul de indemnizație de creștere a copilului, introducând veniturile lui, și poți verifica dacă are cele 12 luni cu verificatorul de eligibilitate.

Ce face primul părinte în cele 2 luni

Cei doi părinți nu pot fi simultan în concediu de creștere pentru același copil, deci mama trebuie să iasă din plata indemnizației în lunile în care intră tatăl. Are două variante practice. Prima este revenirea la muncă: contractul se reactivează, mama primește salariu și, dacă îndeplinește condițiile, poate cere stimulentul de inserție. A doua este o pauză fără venit, de exemplu concediu de odihnă cumulat sau concediu fără plată, dacă angajatorul acceptă, ceea ce înseamnă însă 2 luni fără niciun venit propriu.

Legătura cu stimulentul de inserție este partea care se calculează cel mai prost în familii. Suma stimulentului depinde de momentul revenirii la venituri, nu de momentul în care tatăl își ia lunile: 1.500 lei pe lună dacă revenirea are loc înainte ca copilul să împlinească 6 luni și 650 lei pe lună dacă revenirea are loc mai târziu. Dacă planifici cele 2 luni ale tatălui la finalul perioadei și mama revine la muncă abia atunci, revenirea este oricum după pragul de 6 luni, deci stimulentul rămâne la nivelul mic. Dacă, invers, tatăl preia devreme, iar mama revine înainte de 6 luni, familia adaugă diferența de 850 lei pe lună pe toată perioada rămasă. Exemplele numerice complete sunt în articolul despre stimulentul de inserție cu exemple concrete.

Trei variante de planificare, cu date și sume

Toate cele trei variante folosesc aceeași familie: copil născut pe 1 iunie 2026, mamă cu o medie netă de 5.000 lei pe cele 12 luni de referință, deci o indemnizație netă de 3.825 lei pe lună, și tată cu o medie netă de 8.000 lei, deci 6.120 lei net pe lună. Concediul de maternitate acoperă perioada 1 iunie - 2 august 2026, iar copilul împlinește 2 ani pe 1 iunie 2028.

Comparația dintre A și C arată pierderea în cifre: 12.240 lei și 2 luni de îngrijire acasă, pentru o singură cerere nedepusă. Varianta B este cea mai bună pentru bugetul familiei, pentru că adaugă 18 salarii peste indemnizații, dar cere ca mama să se întoarcă la muncă la 6 luni ale copilului. Sumele sunt estimări construite pe media de referință, nu pe salariul brut din contract; verifică-le pe veniturile tale reale înainte să iei decizia.

Situații concrete și ce ai de făcut

Documentele pentru dosarul celuilalt părinte

Dosarul lui este separat de cel al mamei și se depune pe numele lui. Componentele care apar în toate cazurile:

• •Cererea tip pentru acordarea concediului și a indemnizației pentru creșterea copilului, completată pe numele celuilalt părinte
• •Adeverința de la angajator cu veniturile nete din cele 12 luni de referință și cu perioada de suspendare a contractului pentru concediu de creștere
• •Declarația pe propria răspundere privind perioada solicitată și faptul că nu se suprapune cu perioada celuilalt părinte
• •Copie a actului de identitate și a certificatului de naștere al copilului
• •Documentele care atestă perioadele asimilate, dacă o parte din cele 12 luni nu sunt luni cu salariu

Lista detaliată, cu explicații pentru fiecare document și cu variantele pentru PFA sau perioade asimilate, este în ghidul despre documentele necesare pentru indemnizația de creștere a copilului. Formularele se ridică de la primărie sau de la AJPIS, în funcție de județ.

Greșeli frecvente

• •Presupunerea că cele 2 luni se transferă mamei dacă tatăl nu le ia. Nu se transferă și nu se compensează în bani: perioada totală se scurtează, pur și simplu.
• •Amânarea cererii tatălui până în ultima lună. Dacă dosarul se depune târziu, indemnizația începe de la data cererii, iar familia pierde zile plătite chiar dacă dreptul exista.
• •Presupunerea că tatăl primește indemnizație doar pentru că este părinte. Fără cele 12 luni cu venituri impozabile sau perioade asimilate în cei 2 ani anteriori nașterii, cele 2 luni rămân neplătite.
• •Calcularea indemnizației tatălui pe veniturile mamei. Media se face pe veniturile lui, deci suma poate fi mult mai mare sau mult mai mică decât cea plătită până atunci.
• •Suprapunerea perioadelor celor doi părinți în cereri. Cei doi nu pot fi simultan în concediu de creștere pentru același copil, iar suprapunerea blochează plata.
• •Uitarea faptului că mama trebuie să iasă din plată în acele 2 luni. Fără reluarea activității sau fără o soluție agreată cu angajatorul, cele 2 luni devin 2 luni fără niciun venit propriu.
• •Confundarea celor 2 luni cu concediul paternal de 10 zile lucrătoare. Sunt drepturi distincte, cu legi, plătitori și termene diferite, iar unul nu îl consumă pe celălalt.

Surse oficiale

• OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor - Portal Legislativ
• HG nr. 52/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010 - Portal Legislativ
• Ministerul Muncii - informații despre concediul și indemnizația pentru creșterea copilului
• ANPIS - agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, plătitorul indemnizației

Informațiile sunt sintetizate pentru orientare. Pentru stabilirea dreptului și a sumei oficiale, confirmă situația ta cu instituția competentă.